Cum este mai bine, casele să fie permeabile față de vapori sau rezistente la aceștia?
Principiul de bază este că o clădire și izolația acesteia trebuie să se poată usca și să rămână uscate. Această discuție este continuă, deoarece cu cât este mai groasă izolația pe care o montați, cu atât sunt mai mari problemele pe care le-ați putea avea cu umiditatea în locuință.
Izolația unei clădiri are rolul de a limita pierderile prin transmiterea căldurii. Valorile ridicate ale Rc duc la pierderi de căldură mai mici și, prin urmare, la un consum mai mic de energie, cu condiția ca izolația să fie uscată și să rămână uscată.
Umiditatea este produsă în cantități mari în case (aproximativ 10 litri pe zi, în funcție de numărul de persoane, printre altele). Astfel de cantități pot fi îndepărtate din case doar prin ventilație: pur și simplu ventilația este o necesitate.
Institutul belgian de cercetare în domeniul clădirilor (CSTC/WTCB) recomandă ca o clădire să fie impermeabilă la interior și permeabilă la exterior, ceea ce înseamnă că izolația este protejată împotriva infiltrării vaporilor din interiorul clădirii. Aceasta este modalitatea standard utilizată în metodele de construcție tradiționale de pereți și acoperișuri înclinate și este adesea considerată a reduce la minim posibilitatea de formare a condensului.
Difuzia vaporilor
Vaporii de apă se deplasează întotdeauna din zonele cu o concentrație mare de vapori (unde există o presiune ridicată a vaporilor) în zone cu o concentrație mai mică de vapori. Diferența de presiune a vaporilor este rezultatul unei diferențe de temperatură sau umiditate relativă (RH) a aerului dintr-o parte și cealaltă.
Când materialul dintr-o parte vine în contact cu aerul cu o presiune de vapori mai mică decât cealaltă parte, de exemplu în cazul unei fațade sau al unui acoperiș, vaporii de apă vor curge prin material datorită diferenței de presiune a vaporilor. Acest fenomen se numește difuzie de vapori de apă sau difuzie de vapori și are ca rezultat un flux de vapori (de apă).
Umiditatea într-o casă își va găsi întotdeauna drumul către o zonă cu o umiditate mai mică a aerului (difuzie de vapori). Este necesară o folie barieră de vapori pe partea caldă pentru a menține umezeala în afara structurii clădirii și a izolației. Deoarece o folie barieră de vapori are îmbinări în diferite locuri, aerul umed va fi în continuare prezent în structura clădirii și izolație prin „scurgeri” și se poate răci și condensa. Pentru a evita deteriorarea structurii clădirii din cauze cum ar fi putregaiul uscat, acest condens trebuie evacuat în exterior: structura trebuie, prin urmare, să fie rezistentă la apă la exterior, dar permeabilă la vapori.
Transportul de umiditate (transportul vaporilor) prin structura clădirii este împiedicat de o rezistență specifică care depinde de material și de grosimea acestuia. Această rezistență la difuzia vaporilor este reprezentată de valoarea µ, un număr adimensional egal cu raportul dintre rezistența la vapori a materialului și rezistența la vapori a unui strat de aer de aceeași grosime. Prin urmare, valoarea µ a unui material indică de câte ori este mai mare rezistența la difuzia vaporilor a materialului față de rezistența la difuzie a unui strat de aer cu aceeași grosime, cunoscută și ca grosimea echivalentă a stratului de aer.
Convecția vaporilor
„Transportul de umiditate (transportul vaporilor) ca urmare a fluxului de aer, de exemplu prin scurgeri de aer în materialul izolant, se numește transport convectiv de umiditate. Cantitatea de umiditate care intră în structura clădirii prin aceste scurgeri este adesea de multe ori mai mare decât umiditatea care intră în material prin difuzie.” Acesta este cu atât mai mult un motiv pentru a evita scurgerile de aer și pentru a construi structuri etanșe.